Împrumutat din vocabularul astronomilor, cuvântul revoluţie, în sensul de răsturnare, de dărâmare a unei societăţi constituite, este întâlnit pentru prima oară în limba engleză, în anul 1688. Deşi societatea şi viaţa politică din Anglia au cunoscut mari transformări în deceniile anterioare, abia evenimentele petrecute în 1688 au fost considerate de contemporani ca revoluţionare.

Lungul război civil care s-a purtat între gruparea tradiţionaliştilor (susţinători ai monarhiei, Bisericii anglicane, cu adepţi în rândul aristocraţiei marilor proprietari de pământ) şi tabăra parlamentară (adepta unor valori politice noi şi a puritanismului, cu susţinători îndeosebi în rândul micii nobilimi şi burghezii) s-a încheiat cu victoria Parlamentului asupra regelui Carol I.

După execuţia acestuia, au fost instaurate Republica şi Protectoratul.

În calitate de Lord Protector, Oliver Cromwell a instaurat un regim foarte autoritar, care nu a reuşit decât în aparenţă să reinstaureze pacea civilă.

Anarhia creată după moartea lui Cromwell (1658) i-a determinat pe englezi să înfăptuiască Restauraţia monarhiei şi a dinastiei Stuart (1660).

(Adaptat după Manualul de Istorie, clasa a X-a, Dinu C. Giurescu, Anişoara Budici, Mircea Stănescu, Dragoş Ţigău)